Când vorbim despre traficul de persoane trebuie să ne gândim la oamenii care devin sclavi și marfă. Traficul de persoane nu vinde droguri sau alte mărfuri de contrabandă, ci vinde suflete. Sunt suflete aflate în derivă, copii chinuiți care n-au știut nicicând ce înseamnă dragostea de mamă, care n-au primit niciodată un cadou și nu le-a organizat nimeni o petrecere de ziua lor. Adolescenți și tineri care au abandonat școala, care nu-și găsesc de muncă și nu primesc niciun ajutor. Părinți dispuși să facă orice sacrificiu, să plece ”la muncă” în străinătate pentru mai binele familiei. Bătrâni singuri și bolnavi. Acestea sunt victimele perfecte, păcălite sau care acceptă să fie păcălite.
Metodele folosite de traficanți pentru a-i atrage în capcană sunt variate și din ce în ce mai eficiente, iar rădăcinile acestui flagel se întind în toate zonele, inclusiv cele politice. Pentru că vorbim de profituri de sute de milioane de euro. În România, anual, sute de oameni devin victime ale traficului de persoane, anul trecut Iașul clasându-se pe locul al doilea. Iar țara noastră este principala sursă externă pentru exploatarea sexuală, prin muncă și pornografie infantilă. Pentru a diminua acest fenomen trebuie să renunțăm la prejudecata ”mie nu mi se poate întâmpla”.