Bunicul urmărea politica la televizor, ca tot românul. Erau anii '90, un timp nebun. Erau zorii democraţiei noastre cu zgomot alb, ca "puricii" televizorului când rămânea fără antenă. Fetiţa avea 6 ani şi se uita şi ea, cu bunicul, la transmisiunile din sala Parlamentului. Casa Poporului părea o citadelă de cuvinte complicate. De-atunci s-au născut primele întrebări. Şi "seriozitatea jocului" a conturat un parcurs academic exemplar.
Tot de la televizor aflăm azi această poveste, a Dianei Mărgărit, conf.univ.dr. la Universitatea ieşeană. Cu ea aflăm cât farmec pot avea ştiinţele politice şi comentariul bine temperat.