Ultimul concert constituie, de fapt, o ilustrare a resurselor expresive a trei școli naționale, integrate organic, plenar și definitiv în spațiul generos al muzicii universale. Cu mijloace de expresie și sensibilități diferite, cu sonorități particularizante, cu mijloace de tratare diverse și influențate covârșitor de teritoriul cultural specific, cele trei lucrări conviețuiesc ideal în cadrul unui concert ce duce la apogeul conceptual asumat al amplificării sonore.